Provocare (Ziua 24)

Explain how you got one of your scars

Ohh… subiectul ăsta e unul sensibil.
Eu când eram mică eram tare cuminte, dar oricum când ieşeam pe afară îmi găseam ac de cojoc. Eram foarte activă, ca şi acum, dar câteodată acest lucru ducea la efecte nefaste. Genunchi, mâini zgârâiate, multe semne din copilărie.

Un accident care eu mi-l aduc aminte foarte bine a avut loc pe la vârsta de 5-6 ani.

Eram cu mama în vizită la nişte cunoscuţi din Tohatin, o comună de lângă Chişinău. Mama se dusese la cules flori pentru dulceaţă de trandafiri, care mie niciodată nu mi-a plăcut, iar eu am rămas să mă joc cu nişte fete mai mari decât mine.

Tanti X, căci eu nu-mi aduc aminte cum se numea, trebuia să plece la fântână să aducă apă, aşa că noi am mers cu ea. De unde până unde mă apuc eu să umblu în jurul fântânii şi hop, dau în ceva. Iniţial, evident, nu am înţeles ce e, până nu o curs sânge şi am simţit că pe mine mă doare piciorul, mai sus de genunchi. La fântână, tocmai eu nimerisem să dau într-o ţintă, care era total neadecvată acolo şi care intrase atât de adânc că o curs sânge mult, tare mult şi eu am plâns mult. Principalul că rochiţa în care eram eu, albă cu buline verzi nu s-a rupt, destrămat, nimic, dar eu m-am ales cu ditamai rană.

După accident, nu îmi aduc aminte prea multe lucruri, ştiu doar că plângeam şi ţineam un prosop la rană, fiindcă era mult sânge, mai mult nimic. Poate e şi mai bine că nu ţin minte, fiindcă nu îmi plac aşa privelişti, mai ales cu sânge implicat în ele, dar cert e că semnul destul de „ frumuşel” e pe viaţă.

Mai am multe semne, fiecare cu istoria lor, dar unul e cel mai vizibil, mai mereu. Dacă l-aţi văzut, înseamnă că sunteţi atenţi 😀

Voi ce semne aveţi din copilărie? 😀

Comments

comments

2 Comments

  1. Foarte interesant, dar desigur și trist….
    Un lucru benefic la sigur a fost din asta, + o lecție în viață, atenție mare orișicînd!

    Ai menționat că erai activă cînd erai mică, uite că și eu eram PREA activ. Ieșieam diminineața din casă și intr-am tocmai seara, mîncarea mea era doar fructele verzi de pe copaci (zarzărele verzi … preferatele și acum )… de unde luam eu energie pentru mișcare necontenită pe 12h??
    Ne jucam dea “curentul”, sper că știi jocul, noi l-am modificat și ne jucam pe biciclete. Pcă eu eram mereu primul, nu mă puteau ajunge nimeni, a decis să-mi atingă roata spate, atît a fost deajuns, eram fără tricou, pcă era vară. Consecințele cred că vin de la sine, nas, frunte, coate, piept, genunnghi, palme…. toate au suferit… Toate rănile au fost unse cu “zelionkă”, și uite așa pe vreo 3 luni mi se spunea “zilionîi”, pcă eram verde din cap pînă în picioare (((

    • ţinta serios nu trebuia să fie acolo, în plus era vopsită verde ca şi fântâna, dar nu s-a gândit nimeni că ea trebuie cumva îndoiată…
      eu dacă vreau şi cum pot să îmi găsesc ac de cojoc 😀 dar oricum când eşti copil tare multe lucruri mai păţeşti 😀

      wow.. nice istorie 😀 nu ştiu jocul 😀

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*