Provocare (Ziua 23)

Something you’re afraid of.

Firea omenească e construită în aşa fel încât să experimenteze tot felul de sentimente, printre care şi frica faţă de diferite lucruri.
Ca şi orice fire omenească, şi eu îs fricoasă câteodată.
Nişte lucruri de care mă tem, dar care mă şi dezgustă sunt şopârlele şi şoarecii.

Şopârlele nici nu ştiu de ce, probabil din cauză că când eram prin clasele primare cineva adusese o şopârlă la şcoală şi evident îi speria pe toţi cu ea, iar eu neştiind ce e m-am cam speriat. Apoi nu ştiu cum mergeam eu într-o zi spre casă pe o porţiune de drum cu iarbă şi hop de undeva sare o şopârlă, care mergea foarte repede şi care m-a speriat, din nou. Numai când le văd, că se mişcă repede şi încă mai alasă şi coadă, arghh..

Cu şoarecii îs două istorii aparte, dar o să o spun doar pe una, care a avut loc la ţară, unde şoareci îs o mulţime.

Eram în vacanţa de vară, şi cum am spus că eu lucram acolo, trebuia să curăţ porumb pentru păsări. Locul erau depozitat porumbul (la noi se numea sâiac, şi eu nu ştiu echivalentul în română, aşa că las’ să fie depozit) era în grădină şi de multe ori mă duceam cu fetele “la curăţit popuşoi”, că noi ne ajutam. De unde până ude, eram singură în ziua aceea şi alegeam doar acei popuşoi care se curăţau mai uşor, fiindcă eram mai mică. Tot căutând eu ceva bun, văd că se aude un fel de ţipăt micuţ şi stau şi mă gândesc de unde vine.
Când colo, găsesc un cuib de şoareci, beah… erau vreo 6-8 mici, ochi încă nu aveau… Încep să o strig mai repede pe Bunicuţa, că eu aşa îi spun bunicii mele şi până astăzi, ea la rândul ei vine speriată şi îngrijorată fiindcă nu ştia ce se întâmplase.
Ea a venit, iar eu am plecat cât mai repede de acolo, fiindcă me speriasem pe bune, ah da.. iniţial nu ştiam ce erau ăştia, că vedeam aşa ceva prima dată, aşa că stresul a fost şi mai mare.
Bunicuţa i-a anihilat pe urmă xD, iar eu mi-am revenit, deşi şi până astăzi ţin minte momentele respective.

Comments

comments

2 Comments

  1. Da’ eu cînd aveam vreo 15 ani, am adăpat o șopîrlă la grădină :look: Stătea și se usca la soare și eu m-am apropiat încet cu oleacă de apă în pumn, și ea o lins apa de pe deget 😀 Da’ înainte de asta mi-o trebuit vre-o juma’ de zi să mă împrietenesc cu dînsa, că ea se temea și se ascundea.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*