Împreună

Era dimineaţă…

Se certa cu corpul meu, ducea o luptă aprigă cu pleoapele mele care pâlpâiau ca aripile unui fluturaş… sărăcuţele erau  dornice de victorie, dar ea era mai puternică…

Mai puternică decât oboseala ce nu trecea după câteva ore de somn, aşa cum o făcea în timpurile bune…mai puternică decât corpul meu, care dorea să fie lăsat în pace… mai puternică decât mine, da Eu, cea care mereu încerca să îi ţină piept…nu am reuşit acum…

M-am lăsat dusă de val… ahh.. simţeam cum mă îmbie… cum mă ademeneşte mirosul ei divin… şi …  s-a produs întâlnirea noastră mult aşteptată… eram din nou împreună cu ea… mă aşteptase la fel de mult… era însetată de dorul de a mă revedea… iar acum era fericită…  simţea că şi eu sunt fericită…

Încercam să prelungesc fericirea aceasta cât mai mult, sorbind puţin câte puţin cafeaua mea de dimineaţă..  în colţişorul meu de lângă ferestră, inhalând aerul prospăt şi răcoros… mă simţeam  împlinită şi ştiam că cândva ne vom reîntâlni..

Ştiam că vom fi din nou Împreună…


Comments

comments

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*